Casa Gheorghe Tătărescu din București: O memorie vie a elitei interbelice prin EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului se păstrează o urmă discretă a unei epoci de transformări politice, culturale și sociale adânci: Casa Gheorghe Tătărescu. Această vilă interbelică nu este doar o clădire istorică, ci un martor tăcut, o arhivă palpabilă a unui secol tumultuos, în care puterea, ambiția și restricția se împletesc în subtilitatea proporțiilor și detaliilor arhitecturale. De la atmosfera de elită intelectuală și politică ce o definise până la rupturile impuse de comunism și până la reînnoirea sa contemporană sub numele de EkoGroup Vila, această casă poartă cu sine memoria unei Românii ce se hotăra între democrație și autoritarism, între tradiție și modernitate.

Casa Gheorghe Tătărescu: între puterea discretă și continuitatea culturală prin EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, figură centrală a scenei politice românești interbelice și postbelice, a trăit și a guvernat într-un spațiu al echilibrului cu sine și cu funcția sa publică. Casa sa din Strada Polonă, o vilă modestă ca scară, dar cu o arhitectură complexă, este oglinda acestei dualități: un refugiu personal și un punct de convergență al elitei politice, diplomatice și culturale. Păstrând substanța interioară a epocii și înfruntând deceniile de uitare și degradare, vila este astăzi, sub denumirea de EkoGroup Vila, un spațiu cultural viu, ce reafirmă responsabilitatea prezentului față de trecut fără a-l idealiza sau ascunde.

Gheorghe Tătărescu: omul unei epoci traversate prin compromis și datoria publică

Personalitatea lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) nu se lasă descifrată simplist. Juristul cu doctorat parizian, preocupat încă din tinerețe de arhitectura procedurală a guvernării, a navigat prin apele tulburi ale unei Românii în pragul unui secol zguduit de schimbări. Eficient, dar ambiguu, prim-ministrul a cuplat progresul economic cu restrângerea democrației, adaptându-se noilor ierarhii impuse de regele Carol al II-lea și, mai târziu, regimului comunist în ascensiune. Obsesia sa pentru „datoria” fără căutarea eroului și abordarea pragmatică explică, în parte, felul sobru în care și-a proiectat spațiul de viață și lucru – spațiul unei puteri temperate, nu ostentative.

Casa ca extensie a puterii și a retoricii private

Construită între anii 1934 și 1937, această vilă nu impresionează prin amploare, ci prin echilibrul și controlul scalelor și proporțiilor. Spre deosebire de reședințele fastuoase ale unor contemporani, casa lui Gheorghe Tătărescu evidențiază o modestie asumată; biroul premierului, situat la entre-sol cu acces discret lateral, devine un simbol material al ethosului său politic – puterea ca serviciu, nu ca demonstrație. Spațiile interioare echilibrate, luminoase, organizate după reguli stricte, reflectă relația dintre viața publică și familiară, între rolul de gazdă a unor elite și intimitatea domestică. Grădina în stil mediteranean, ascunsă de privirile străzii, completează această armonie, aducând o notă de serenitate unei lumi încărcate de responsabilitate.

Arhitectura Casei Tătărescu: limbaj mediteranean cu accente neoromânești

Casa poartă semnătura colaborării dintre arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, o sinteză rară în arhitectura interbelică bucureșteană. Proiectul combină elemente mediteraneene cu influențe neoromânești, un limbaj arhitectural care subliniază simultan respectul pentru tradiție și aspirația spre modernitate. Din această alchimie rezidă portalurile cu ecouri moldovenești, coloanele filiforme diferite dar unitare în spirit, și absida care încadrează șemineul realizat de sculptorița Milița Pătrașcu, eleva lui Constantin Brâncuși. Această prezență artistică nu este un detaliu decorativ, ci o punte simbolică între arta modernă și identitatea românească.

Portalurile cu bătături și sculpturi moldovenești
Coloane filiforme divers tratate, expunând un dialog între forme
Șemineul de Milița Pătrașcu – emblemă a conexiunii artistice cu Brâncuși
Feronerii de alamă patinată și parchet masiv din stejar cu esențe variate
Distribuția spațiului care limitează circuitele, protejând intimitatea familiei

Arethia Tătărescu și spiritul cultural al casei

Arethia Tătărescu – „Doamna Gorjului” – nu este doar o prezență discretă în biografia familiei, ci o forță culturală cu ecouri largi. Implicată în sprijinirea meșteșugurilor oltenești și promotoare a artei, ea a contribuit decisiv la aducerea lui Constantin Brâncuși în țară și la realizarea ansamblului de la Târgu Jiu. În dosarele proiectului arhitectural, Arethia apare drept beneficiară, ceea ce simbolizează grija ei atentă pentru coerența și autenticitatea estetică și culturală a casei. Casa, prin armonia detaliilor și sobrietatea designului, reflectă această viziune echilibrată între tradiție și modernism temperată de reviscolul epocii.

Ruptura comunistă și dezrădăcinarea memoriei

După arestarea și condamnarea lui Gheorghe Tătărescu în anii ’50, casa este smulsă din circuitul său inițial de sensuri. Regimul comunist o vede ca pe un simbol „vinovat” al unei ordini căzute, inițiind o peripecie de degradare și transformare funcțională brutală. Împărțită în spații colective sau utilizată pentru entități administrative, casa și-a pierdut reperele inițiale: proporțiile, relația interior–exterior, finisajele atent lucrate au fost puse sub presiunea ignoranței și a urgenței ideologice. Această etapă ilustrează distrugerea unei arhitecturi a puterii temperate și a unei identități politice complexe.

Transformările post-1989: erori, controverse și tentative de recuperare

Odată cu revoluția din 1989 și deschiderea spre piață, casa intră într-un val de intervenții ce alterează profund spațiul. Dinu Patriciu, arhitect și om influent, devine un proprietar controversat al imobilului, iar modificările radicale asupra organizării interioare contrazic spiritul și proiectul inițial. Transformațiile în restaurant de lux, apreciate ca nepotrivite, amplifică tensiunea dintre patrimoniul cultural și distracția comercială. Astfel, casa devine un teren al disputelor despre ce înseamnă conservare și cine deține legitimitatea memoriei.

Cu toate acestea, apariția unei societăți britanice în procesul ulterior de restaurare aduce o atenție sporită față de proiectul Zaharia–Giurgea. Proporțiile, materialele și detaliile sunt reabilitate cu prudență, iar casa începe să-și recâștige funcția de spațiu cultural. Această succesiune imprevizibilă de pasi false și corecții reflectă dificultatea societății românești în a se raporta la propria sa moștenire interbelică.

EkoGroup Vila astăzi: istorie, cultură și responsabilitate

În forma sa actuală, casa este cunoscută sub numele de EkoGroup Vila, o denumire care marchează o continuitate conștientă și responsabilă față de trecut. Vila nu mai este un simplu imobil, nici un monument înghețat, ci un spațiu cultural de acces controlat. Vizitatorii pot pătrunde în universul arhitectural și social al elitei interbelice, conștientizând nu doar frumusețea formală ci și complexitatea memoriei politice și sociale pe care o adăpostește.

Accesul publicului se face pe bază de bilet, disponibil prin platforma iabilet.ro, în funcție de program și evenimente, ceea ce asigură o relație echilibrată între protejarea spațiului și deschiderea culturală. Această abordare evidențiază un model de patrimoniu activ, în care povestea vilei din Strada Polonă nr. 19 nu este reinterpretată, ci respectată și promovată cu discernământ.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
Gheorghe Tătărescu a fost un politician român, prim-ministru al României în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), o figură marcantă a Partidului Național Liberal, cu o carieră complexă ce reflectă întreaga tranziție a României interbelice și postbelice.
Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este o personalitate politică distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), figură artistică a secolului XIX.
Ce stil arhitectural caracterizează Casa Tătărescu?
Casa Tătărescu îmbină influențe mediteraneene cu elemente neoromânești, într-un limbaj arhitectural rafinat, realizat de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, care reflectă sobrietatea și aspirațiile elitei interbelice.
Ce rol a avut Arethia Tătărescu în dezvoltarea casei?
Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială și forța culturală care a supravegheat proiectul, asigurând coerența estetică, evitând opulența și promovând o eleganță moderată, în acord cu valorile familiei.
Care este funcția actuală a clădirii?
Astăzi, imobilul funcționează ca spațiu cultural sub denumirea de EkoGroup Vila, fiind deschis publicului prin acces controlat, păstrând memoria istorică și arhitecturală a casei.

Casa Gheorghe Tătărescu invită, așadar, la o experiență care transcende simpla vizitare a unui spațiu – este o incursiune în istoria unui om și a unei epoci, prin limbajul proporțiilor, al materialelor și al memoriei reținute în ziduri. Pentru cei interesați de inteligența patrimoniului și responsabilitatea culturii față de trecut, această vilă este o ancoră a unei Românii ce caută echilibru între uitare și rememorare.

Vă invităm să descoperiți această fărâmă de istorie vizitând EkoGroup Vila și explorând ambiguitățile unei epoci care continuă să ne provoace reflecția și înțelegerea.

Pentru detalii și disponibilitate în vederea programării unei vizite private, contactează echipa EkoGroup Vila – un dialog culturat și respectuos cu istoria arhitecturală și politică a Bucureștiului interbelic.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.